Recenzie „Eleanor&Park” de Rainbow Rowell

Titlu: Eleanor&Park

Autor: Rainbow Rowell

Editura: Young Art

Nr. pagini: 329

An apariție (RO): 2015

rec

 

Uneori, simți că o carte nu ți se potrivește. Pur și simplu, nu te poți acomoda, nu o înțelegi sub nicio formă și nu o poți termina. Alte ori, simți că o carte e făcută pentru tine sau, mai bine zis, despre tine. Simți că fiecare rând îți spune povestea, și că fiecare pagină este ruptă din viața ta. Ei bine, Eleanor&Park este una din acele cărți.

Eleanor este o adolescentă în vârstă de 16 ani cu care viața nu a fost blândă. Pe lângă faptul că are probleme mari în familie, nici la școală nu se integrează, ea fiind cu totul diferită de peisajul suburban perfect în care s-a mutat. Park este un tânăr de aceeași vârstă, dar total opus lui Eleanor: el are o familie bună, iubitoare, care îl sprijină tot timpul, nu duce lipsă de bani și nici de amici. El se regăsește în muzică, iar benzile desenate sunt mereu în ghiozdanul lui. Întâmplarea face, totuși, ca cei doi să se împrietenească și să trăiască o poveste de iubire intensă, marcată de trecutul (și prezentul) fiecăruia.

Deși pare o simplă carte pentru adolescenți, Eleanor&Park NU e, sub nicio formă, ceea ce pare. Eleanor&Park este o adevărată lecție de viață ascunsă în paginile unei cărți care are un amalgam de emoții în interior. Eleanor&Park m-a învățat că frumusețea interioară nu contează, atâta timp cât interiorul e de aur, m-a învățat că nimic nu e ceea ce pare, și că nimeni nu are dreptul de a judeca o persoană fără să știe o fărâmă din ceea ce se petrece în interiorul acesteia. M-a învățat ce înseamnă dragostea adevărată și că sacrificiile sunt necesare dacă „vrei să fie bine”, cum ar veni. M-a învățat cum să trec peste criticile celorlalți și, nu în ultimul rând, m-a învățat cum să fiu eu și să-mi placă asta.  Bineînțeles, aceste lecții de viață au fost mascate sub forma unei cărți ușoare, amuzante, cu situații atât de verosimile încât par rupte din viața care ne înconjoară.

Eleanor și Park sunt două personaje superbe, din toate punctele de vedere. Pur și simplu te îndrăgostești de ei separat și te îndrăgostești de ei când sunt împreună. Sunt create pe o stuctură unică care imită perfect realitatea. În plus, perspectiva dublă ajută mult la înțelegerea interiorului lor. Așa, am observat cum se comportă două persoane care depind cu totul și cu totul una de alta, cu toate că societatea se împotrivește. De asemenea, personajele negative sunt la fel de bine conturate și la fel de aproape de adevăr, încât dezvolți sentimente negative față de ele cu aceeași ușurință cu care te îndrăgostești de protagoniști.

Nu pot găsi o parte rea a acestei cărți, poate doar faptul că nu a fost mai lungă. Nici finalul nu m-a deranjat. A fost exact ceea ce așteptam, pentru că povestea a fost mult prea reală pentru a avea un happy-end evident. În plus, finalurile deschise sunt mult mai interesante decât cele închise. În felul ăsta, îți poți imagina viitorul personajelor tale favorite după bunul plac, fără a fi dezamăgit de viziunea autorului.

Așadar, Eleanor&Park este o carte care merită pe deplin toate premiile câștigate și care trebuie citită, după opinia mea, de fiecare adolescent. Deși nu acord note de obicei, consider că Eleanor&Park merită notată nu cu 5/5, ci cu 10/5 pentru simplul fapt că există și că am avut norocul să o citesc.

lve

Zici

largeAi găsit iubirea, zici.

Ești fericită, zici.

Mă bucur pentru tine. Pe bune. Dar vreau și eu să zic ceva; am dreptul la o opinie și o întrebare, nu? Și chiar dacă nu am, nu îmi pasă. Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Vreau să te rog să te gândești la ce-ai făcut pentru a fi așa „fericită”. Vreau să te gândești, să reflectezi la toate lucrurile pe care le-ai rănit  dat la o parte pentru a găsi iubirea. Te-ai gândit? Mai ești fericită?

Și dacă tot ești, vreau să te mai întreb un lucru: a meritat?

Sper ca, măcar o dată, să îmi răspunzi sincer.

Maria.

Recenzie „nymphette_dark99” de Cristina Nemerovschi

Titlu: nymphette_dark99

Autor: Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet

Nr. pagini: 344

An apariție(RO): 2013

rec

 

O carte făcută să te șocheze. O carte care, în mod clar, nu e făcută pentru cei slabi de înger. O carte care mi-a plăcut. Mult.

„nymphette_dark99” spune povestea lui Vicky, o tânără în vârstă de 13 ani și 4 luni care, în drumul spre majoratul prietenului ei, Dev, trece prin peripeții inimaginabile și își spune bolnava poveste cu ajutorul unui stil unic, făcut parcă să te surprindă.

„nymphette_dark99” nu e o simplă carte despre o adolescentă care este disperată să ajungă la prietenul ei. Eu am receptat-o ca fiind o descriere morbidă, dar realistă, a societății actuale. Fete care își încep viața sexuală la 12 ani? Nimic ciudat în timpurile noastre. Întâmplări nefericite ce le marchează pe viață, deși se puteau preveni? Tot normal, din păcate. Așadar, cartea e ca un semnal de alarmă ce ar trebui primit și transmis cât mai departe, cu un ecou cât mai mare.

După cum spuneam, nymphette nu este o carte pentru cei slab de înger. Scenele și descrierile șocante pot înspăimânta oamenii, însă eu nu am fost nici oripilată, nici speriată, ci mai mult intrigată de realitatea lui Vicky, o realitate ciudată pe care doream cu disperare să o descopăr. Prin ochii ei, bineînțeles.

Mai spuneam și faptul că mi-a plăcut această carte. Deși povestea este bolnavă, personajele întoarse psihologic, iar situațiile sunt ciudate din cale afară, este ceva ce te atrage la ea. Poate chiar aceste lucruri. Vicky este un personaj complex, atrăgător, care te prinde în mrejele ei complicate și te surprinde cu fiecare mișcare pe care o face, cu fiecare indiciu despre personalitatea ei tulburată și tulburantă. Scenele în care Vicky este prinsă sunt atât de stranii pe cât psihicul ei este, iar obsesia ei pentru Tedy, deranjantă uneori, este dovada că este capabilă de afecțiune, deși de multe ori nu o primește la schimb.

Închei, subliniind faptul că „nymphette_dark99” este recomandată doar celor care se simt în stare să accepte un mesaj dur, acela că societatea involuează din punct de vedere moral. Eu l-am primit. Rămâne ca voi să citiți cartea și să-l împărțiți, la rândul vostru, mai departe.

Mulțumesc enorm Editurii Herg Benet pentru șansa de a citi această carte! 

lve

Recenzie „Anna și sărutul franțuzesc” de Stephanie Perkins

Titlu: Anna și sărutul franțuzesc

Titlu original: Anna and the French Kiss

Autor: Stephanie Perkins

Editura: EPICA

Nr. pagini: 304

An apariție(RO): 2013

rec

Nu am fost îndrăgostită niciodată. Nici nu vreau să mă „lovească” prea curând dragostea. Am timp, cred eu. Însă, dacă aș vrea să mă îndrăgostesc, aș vrea să o fac ca Anna din „Anna și sărutul franțuzesc” de Stephenie Perkins. Așa natural, așa ca o adolescentă, așa ca ființa care sunt eu cu adevărat.

Povestea Annei din „Anna și sărutul franțuzesc” este aproximativ simplă: după ce este trimisă în Franța la o școală cu internat, ea se îndrăgostește de Ettiene St. Claire, un anglo-americano-francez care, din păcate, are prietenă. Povestea se complică atunci când își dă seama că și Ettiene o iubește, dar ține și la prietena lui, așa că ei dezvoltă o relație aproape platonică. Restul rămâne de descoperit în minunata carte „Anna și sărutul franțuzesc”.

Această carte este dulce. FOARTE dulce. Faza este că mie îmi plac dulciurile, așa că mi-a plăcut această carte. Mult. Anna este exact ca mine: o adolescentă aeriană, ciudată, cufundată în pasiunile ei, dar totuși pasională și amuzantă, așadar m-am regăsit în personajul principal cu mare ușurință. Oh, și St. Clair. St. Clair… este un personaj minunat, un personaj care mi-a plăcut enorm în carte și care mi-ar plăcea, probabil, și mai mult în viața reală. Pe lângă protagoniști se află și personajele secundare, prietenii lor, care au întreținut amuzamentul pe tot parcursul cărții și care mi-au ajuns, de asemenea, prin inimă.

Pe lângă personajele superbe, „lipicioase”, am avut și acțiunea interesantă, încadrată pe un fond minunat: orașul iubirii, Paris. Cartea a fost perfect aranjată în așa fel încât ritmul alert și cel lent al acțiunii să se alterneze în așa fel încât să nu ne plictisim niciun moment, iar descrierile erau suficiente,nici prea multe, nici prea puține, exact pe gustul meu.

„Anna și sărutul franțuzesc” a mai avut un punct forte: morala, care ne prezintă faptul că dragostea se întâmplă, că noi nu o putem împiedica, și că, cel mai important, tu nu ești singurul adolescent de pe acest Pământ care are diferite probleme, în aparență sunt superficiale, dar pentru tine au o mare însemnătate.

Așadar, această carte mi-a plăcut enorm, și o recomand în special tinerilor care vor să citească o poveste simplă, amuzantă, care-ți încălzește, vrei, nu vrei, inima.

Mulțumesc enorm librăriei online Libris, librărie unde puteți găsi o multitudine de cărți online, pentru sprijinul acordat!

lve

Recenzie „Îmblânzitorul apelor” de A.R. Deleanu

Titlu: Îmblânzitorul apelor

Autor: A.R. Deleanu

Editura: Herg Benet

Nr.pagini: 164

An apariție: 2014

rec

„Toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericită este nefericită în propriul mod”. Aș putea adapta acest citat a lui Lev Tolstoi pentru „Îmblânzitorul apelor”, capodopera lui A.R. Deleanu, spunând că fiecare om nefericit este nefericit în felul lui. De ce? Fiindcă suntem unici. Poate că suntem nefericiți din același motiv, dar fiecare dintre noi se descurcă cu durerea cum poate.

Exact asta prezintă A.R. Deleanu în romanul său de debut, însă pe un fond mai special. Un fond apocaliptic. Cu un potop în afara casei, personajul principal, un autor amărât, trebuie să treacă peste durerea de a-și pierde iubita în învolburarea apelor alături de o familie disfuncțională.

A fost o carte interesantă. Și nu interesantă în genul romanelor fantasy de astăzi, care au câteva elemente ce îți captează atenția pe parcursul lecturii. Nu. A fost interesantă de la început până la sfârșit. Începând cu ideea originală, continuând cu tipul de scriere, haotic, ce pe alocuri te încurca, iar prin alte locuri te făcea să înțelegi mai bine personajul principal, dar și celelalte personaje, și terminând cu povestea în sine și personajele alambicate din cale-afară.

De asemenea, a fost o lectură răvășitoare. Scrisă într-un mod simplu, dar profund, această carte a reușit să „stoarcă” câteva lacrimi de la mine pe o vreme ploioasă, când eram singură acasă. A reușit și să trezească niște sentimente vechi, ascunse într-un sertar bine încuiat al inimii mele, care însă m-au surprins prin faptul că nu m-au întristat, așa cum m-am așteptat, ci pur și simplu m-au întregit, m-au completat.

Așadar, recomand amatorilor de ceva nou, inovativ această carte ce „este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică- poveste de dragoste.” după cum spunea Observatorul cultural.

Mulțumesc enorm editurii Herg Benet pentru șansa de a citi acest superb volum!
lve