Zici

largeAi găsit iubirea, zici.

Ești fericită, zici.

Mă bucur pentru tine. Pe bune. Dar vreau și eu să zic ceva; am dreptul la o opinie și o întrebare, nu? Și chiar dacă nu am, nu îmi pasă. Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Vreau să te rog să te gândești la ce-ai făcut pentru a fi așa „fericită”. Vreau să te gândești, să reflectezi la toate lucrurile pe care le-ai rănit  dat la o parte pentru a găsi iubirea. Te-ai gândit? Mai ești fericită?

Și dacă tot ești, vreau să te mai întreb un lucru: a meritat?

Sper ca, măcar o dată, să îmi răspunzi sincer.

Maria.

Anunțuri

Recenzie „nymphette_dark99” de Cristina Nemerovschi

Titlu: nymphette_dark99

Autor: Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet

Nr. pagini: 344

An apariție(RO): 2013

rec

 

O carte făcută să te șocheze. O carte care, în mod clar, nu e făcută pentru cei slabi de înger. O carte care mi-a plăcut. Mult.

„nymphette_dark99” spune povestea lui Vicky, o tânără în vârstă de 13 ani și 4 luni care, în drumul spre majoratul prietenului ei, Dev, trece prin peripeții inimaginabile și își spune bolnava poveste cu ajutorul unui stil unic, făcut parcă să te surprindă.

„nymphette_dark99” nu e o simplă carte despre o adolescentă care este disperată să ajungă la prietenul ei. Eu am receptat-o ca fiind o descriere morbidă, dar realistă, a societății actuale. Fete care își încep viața sexuală la 12 ani? Nimic ciudat în timpurile noastre. Întâmplări nefericite ce le marchează pe viață, deși se puteau preveni? Tot normal, din păcate. Așadar, cartea e ca un semnal de alarmă ce ar trebui primit și transmis cât mai departe, cu un ecou cât mai mare.

După cum spuneam, nymphette nu este o carte pentru cei slab de înger. Scenele și descrierile șocante pot înspăimânta oamenii, însă eu nu am fost nici oripilată, nici speriată, ci mai mult intrigată de realitatea lui Vicky, o realitate ciudată pe care doream cu disperare să o descopăr. Prin ochii ei, bineînțeles.

Mai spuneam și faptul că mi-a plăcut această carte. Deși povestea este bolnavă, personajele întoarse psihologic, iar situațiile sunt ciudate din cale afară, este ceva ce te atrage la ea. Poate chiar aceste lucruri. Vicky este un personaj complex, atrăgător, care te prinde în mrejele ei complicate și te surprinde cu fiecare mișcare pe care o face, cu fiecare indiciu despre personalitatea ei tulburată și tulburantă. Scenele în care Vicky este prinsă sunt atât de stranii pe cât psihicul ei este, iar obsesia ei pentru Tedy, deranjantă uneori, este dovada că este capabilă de afecțiune, deși de multe ori nu o primește la schimb.

Închei, subliniind faptul că „nymphette_dark99” este recomandată doar celor care se simt în stare să accepte un mesaj dur, acela că societatea involuează din punct de vedere moral. Eu l-am primit. Rămâne ca voi să citiți cartea și să-l împărțiți, la rândul vostru, mai departe.

Mulțumesc enorm Editurii Herg Benet pentru șansa de a citi această carte! 

lve

Recenzie „Anna și sărutul franțuzesc” de Stephanie Perkins

Titlu: Anna și sărutul franțuzesc

Titlu original: Anna and the French Kiss

Autor: Stephanie Perkins

Editura: EPICA

Nr. pagini: 304

An apariție(RO): 2013

rec

Nu am fost îndrăgostită niciodată. Nici nu vreau să mă „lovească” prea curând dragostea. Am timp, cred eu. Însă, dacă aș vrea să mă îndrăgostesc, aș vrea să o fac ca Anna din „Anna și sărutul franțuzesc” de Stephenie Perkins. Așa natural, așa ca o adolescentă, așa ca ființa care sunt eu cu adevărat.

Povestea Annei din „Anna și sărutul franțuzesc” este aproximativ simplă: după ce este trimisă în Franța la o școală cu internat, ea se îndrăgostește de Ettiene St. Claire, un anglo-americano-francez care, din păcate, are prietenă. Povestea se complică atunci când își dă seama că și Ettiene o iubește, dar ține și la prietena lui, așa că ei dezvoltă o relație aproape platonică. Restul rămâne de descoperit în minunata carte „Anna și sărutul franțuzesc”.

Această carte este dulce. FOARTE dulce. Faza este că mie îmi plac dulciurile, așa că mi-a plăcut această carte. Mult. Anna este exact ca mine: o adolescentă aeriană, ciudată, cufundată în pasiunile ei, dar totuși pasională și amuzantă, așadar m-am regăsit în personajul principal cu mare ușurință. Oh, și St. Clair. St. Clair… este un personaj minunat, un personaj care mi-a plăcut enorm în carte și care mi-ar plăcea, probabil, și mai mult în viața reală. Pe lângă protagoniști se află și personajele secundare, prietenii lor, care au întreținut amuzamentul pe tot parcursul cărții și care mi-au ajuns, de asemenea, prin inimă.

Pe lângă personajele superbe, „lipicioase”, am avut și acțiunea interesantă, încadrată pe un fond minunat: orașul iubirii, Paris. Cartea a fost perfect aranjată în așa fel încât ritmul alert și cel lent al acțiunii să se alterneze în așa fel încât să nu ne plictisim niciun moment, iar descrierile erau suficiente,nici prea multe, nici prea puține, exact pe gustul meu.

„Anna și sărutul franțuzesc” a mai avut un punct forte: morala, care ne prezintă faptul că dragostea se întâmplă, că noi nu o putem împiedica, și că, cel mai important, tu nu ești singurul adolescent de pe acest Pământ care are diferite probleme, în aparență sunt superficiale, dar pentru tine au o mare însemnătate.

Așadar, această carte mi-a plăcut enorm, și o recomand în special tinerilor care vor să citească o poveste simplă, amuzantă, care-ți încălzește, vrei, nu vrei, inima.

Mulțumesc enorm librăriei online Libris, librărie unde puteți găsi o multitudine de cărți online, pentru sprijinul acordat!

lve

Recenzie „Îmblânzitorul apelor” de A.R. Deleanu

Titlu: Îmblânzitorul apelor

Autor: A.R. Deleanu

Editura: Herg Benet

Nr.pagini: 164

An apariție: 2014

rec

„Toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericită este nefericită în propriul mod”. Aș putea adapta acest citat a lui Lev Tolstoi pentru „Îmblânzitorul apelor”, capodopera lui A.R. Deleanu, spunând că fiecare om nefericit este nefericit în felul lui. De ce? Fiindcă suntem unici. Poate că suntem nefericiți din același motiv, dar fiecare dintre noi se descurcă cu durerea cum poate.

Exact asta prezintă A.R. Deleanu în romanul său de debut, însă pe un fond mai special. Un fond apocaliptic. Cu un potop în afara casei, personajul principal, un autor amărât, trebuie să treacă peste durerea de a-și pierde iubita în învolburarea apelor alături de o familie disfuncțională.

A fost o carte interesantă. Și nu interesantă în genul romanelor fantasy de astăzi, care au câteva elemente ce îți captează atenția pe parcursul lecturii. Nu. A fost interesantă de la început până la sfârșit. Începând cu ideea originală, continuând cu tipul de scriere, haotic, ce pe alocuri te încurca, iar prin alte locuri te făcea să înțelegi mai bine personajul principal, dar și celelalte personaje, și terminând cu povestea în sine și personajele alambicate din cale-afară.

De asemenea, a fost o lectură răvășitoare. Scrisă într-un mod simplu, dar profund, această carte a reușit să „stoarcă” câteva lacrimi de la mine pe o vreme ploioasă, când eram singură acasă. A reușit și să trezească niște sentimente vechi, ascunse într-un sertar bine încuiat al inimii mele, care însă m-au surprins prin faptul că nu m-au întristat, așa cum m-am așteptat, ci pur și simplu m-au întregit, m-au completat.

Așadar, recomand amatorilor de ceva nou, inovativ această carte ce „este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă – și, deci, unică- poveste de dragoste.” după cum spunea Observatorul cultural.

Mulțumesc enorm editurii Herg Benet pentru șansa de a citi acest superb volum!
lve

Recenzie „Destine paralele” de Christina Courtenay

Titlu: Destine paralele

Titlu original: The Silent Touch of Shadows

Autor: Christina Courtenay

Editura: LIDER

Nr. pagini: 332

An apariție (RO): 2014

rec

Nu prea am avut contact cu supranaturalul. O singură întâmplare stranie mi s-a părut că se încadrează în aceasă categorie, dar în rest, fantomele, vampirii și vârcolacii m-au evitat în viața reală. Poate faptul că nu cred în aceste creaturi mai mult sau mai puțin mitice are de-a face cu faptul că nu am fost bântuită până acum.

Cu toate acestea, am început să cred în fantome de când am citit cartea Christinei Courtenay, numită „Destine paralele”. În cadrul acestei cărți este spusă povestea a patru persoane, care nu au nicio legătură vizibilă, în special pentru că două dintre ele aparțin secolului al XIV-lea, iar două secolului prezent. Melissa Grantham, genealog profesionist, are parte de niște viziuni neobișnuite când se mută din agitatul oraș Londra în liniștitul conac Ashleigh, care aparține familiei ei de generații întregi. Acele viziuni prezintă iubirea interzisă dintre o tânără roșcată și un cavaler atrăgător care aparent se petrecea cu secole în urmă. Când află că și vecinul ei, Jake Precy, care seamănă izbitor de mult cu luptătorul din visele ei, are vise asemănătoare, Melissa începe să cerceteze istoria întregii familii și astfel află lucruri uimitoare despre perechea ce o bântuie.

Fiind împărțită în două povești-cea petrecută în trecut și cea petrecută în prezent- ce ajung, în final, să se unească, această carte m-a surprins. M-a surprins deoarece nu mă așteptam să-mi placă așa mult. Am fost chiar captivată de povestea de dragoste a personajelor principale, dragoste ce a trecut printr-o mulțime de obstacole ca să ajungă, în cele din urmă, împlinită. Mărturisesc că mi-a plăcut mai mult povestea din trecut. Poate pentru că a fost scrisă cu mai multă sensibilitate sau poate pentru că personajele din trecut erau mai plăcute decât cele din prezent. Totuși, și povestea din prezent a avut părți bune, precum fantoma din trecut care o bântuia pe Melissa și care m-a intrigat enorm sau întreaga poveste pe care Melissa a descoperit-o.

Această carte a fost o carte ușoară, relaxantă. Deși a necesitat puțină gândire (ca orice carte, de altfel!), eu m-am simțit minunat citind-o și plănuiesc să o recitesc, însă nu acum, ci peste ceva timp.

Acestea fiind spuse, recomand „Destine paralele” în special femeilor ce sunt în căutare de o poveste captivantă, ușoară, de vacanță.

Mulțumesc enorm editurii Lider pentru șansa de a citi acest volum minunat!  

 lve

 

Recenzie „Dacă aș rămâne” de Gayle Forman

Titlu: Dacă aș rămâne

Titlu original: If I stay

Autor: Gayle Forman

Editura: RAO

Nr.pagini: 220

An apariție (RO): 2014

 

rec

Cu toții am avut de făcut alegeri. Fie că sunt mai mărunte, legate de viața cotidiană, fie că ne pot determina întregul viitor, ele există și noi suntem nevoiți să selectăm o variantă care pare (sau este) potrivită pentru situația noastră.

Totuși, în „Dacă aș rămâne”, decizia pe care Mia Hall, o tânără talentată, ce duce viața perfectă, trebuie să o ia, este una extrem de dificilă. În urma unui accident teribil, în care toate rudele apropiate i-au murit, ea are șansa de a alege dacă vrea să rămână alături de prietenul ei, Adam și de familia rămasă în viață, sau dacă vrea să plece spre părinții săi, spre un drum necunoscut.

Moartea și viața de apoi sunt două subiecte ce m-au fascinat și m-au înspăimântat deopotrivă de când mă știu. M-au înspăimântat deoarece mi-e frică de moarte și de faptul că nu știu ce o să se întâmple după, dar m-au interesat tot din același motiv: curiozitatea morbidă, aș putea spune, de afla ce este acolo. Așadar, cartea „Dacă aș rămâne” suna foarte bine acum doi ani când am auzit prima oară de ea, și suna și mai bine când librăria online Libris îmi dădea posibilitatea de a o citi acum câteva săptămâni în urmă.

Scrisă într-un stil inedit, în care autoarea combină prezentul sumbru al Miei cu amintirile ei plăcute sau neplăcute, această carte mi-a plăcut enorm. M-a emoționat până la lacrimi, m-a făcut să reflectez cu privire la insignificanta mea viață și, cel mai important, m-a învățat să trăiesc în prezent, să mă bucur de moment. De ce? Deoarece atunci când clipa morții, care este, în cele din urmă, inevitabilă  va veni, eu voi putea spune cu mândrie că nu am niciun regret, poate doar faptul că mi-aș fi dorit să fac mai multe.

Pe lângă povestea emoționantă și morala inspirațională, eu cred că această carte are parte și de personaje intrigante, care se încadrează perfect în poveste. Niciun personaj nu este prezentat într-o lumină total pozitivă sau total negativă, fiecare având calitățile și defectele sale care se contrastează într-un mod frumos, elegant ce ne permit să ne relatăm, după puterile noastre, cu el. Dintre toate personajele, cel mai mult m-am asemănat cu Mia. Ambele suntem rezervate, împărtășim o pasiune pentru muzică, avem probleme cu încrederea în sine, însă excelăm, totuși, în domeniul preferat. De asemenea, cu Adam, iubitul Miei, am avut o „conexiune” specială, deoarece, deși știam că este un personaj ficțional, el a fost conturat cu atâta măiestrie încât îl simțeam real și astfel am reușit să-i înțeleg o parte din sentimente și emoții.

Tot ce pot spune acum, la final, este că această carte mi-a intrat în suflet drept favorită, că o recomand cu mare căldură tuturor celor ce sunt în căutare de o poveste emoționantă, care poate ajunge ușor la inimă, că abia aștept filmul, care va apărea în curând în cinematografele din România și că sper ca editura Rao să publice continuarea, care a apărut deja în străinătate, cât de curând.

Mulțumesc enorm librăriei online Libris pentru sprijin, oferindu-mi această minunată carte!

 lve