Titlu: Veșnicia ne așteaptă

Titlu original: „L’éternité n’est pas de trop”

Autor: François Cheng

An apariție (RO): 2013

Nr. pagini: 208

Editură: IBU 

Colecție: Zohra

 

rec

Avem oare puterea de a ne „lega” de cineva până la sfârșitul zilelor? Putem rămâne fideli persoanei iubite, chiar dacă nu știm dacă o vom reîntâlni? Oare veșnicia chiar ne așteaptă, ca pe iubiții născuți sub o stea potrivnică din romanul „L’éternité n’est pas de trop”?

Deși răspunsurile care ne privesc nu sunt niciodată sigure, destinul fiind cel care răspunde la întrebări, pentru ea și el, personajele principale din „Veșnicia ne așteaptă”, soarta a fost răbdătoare. Aceștia, întâlnindu-se undeva prin secolul XVII-lea, se îndrăgostesc iremediabil, deși nu se privesc decât o singură dată în ochi. Din cauza situației dificile în care se află ea, Lan-ying, fiind nevoită să se căsătorească cu un om pe care nu-l iubea, el, nu avu șansa de a o iubi cu adevărat. Dar, după 30 de ani, Divinitatea le dă șansa de a fi împreună. Totuși, nimic nu poate fi perfect, așa că destinul îi ajunge din urmă și povestea continuă, într-un mod mai mult sau mai puțin fericit.

Această carte m-a făcut să mă întreb, implicând străfundurile creierului meu și a inimii mele, dacă oamenii au, într-adevăr, un suflet pereche. Dacă pot aștepta o viață întreagă pentru regăsirea jumătății. Dacă ei vor să găsească persoana ideală pentru ei. Dacă ei fac ceva pentru căutarea asta, nesfârșită, ar zice unii.

Și tot din străfundurile creierului și a inimii mele, mai mult ale inimii, am scos și răspunsul. Da. Oamenii vor să fie fericiți. Oamenii vor să iubească. Oamenii vor să fie iubiți. Așa că își continuă căutarea sufletului pereche.

Asta mi-a plăcut la cartea aceasta. Spiritul de inițiativă al personajului principal masculin, Dao-sheng, care renunță la locul său din mănăstirea taoistă la care era medic, cu speranța că o va găsi pe ea.

Un lucru care mi-a mai plăcut la cartea asta a fost faptul că Lan-ying și Dao-sheng îmi aminteau de bunicii mei. Deși povestea nu este asemănătoare, bunicii mei sunt căsătoriți de vreo 65 de ani, când pasajele tandre din carte apăreau, nu mă puteam gândi decât la bunicii mei, care încă se iubesc, chiar și după atâția ani de mariaj.

Și pe lângă protagoniști și poveste, am fost surprinsă să mă găsesc plăcându-l pe antagonist, Cel de-al Doilea Domn din familia Zhao, deși acesta nu avea gânduri „curate”. Deloc.

Așadar, cartea „Veșnicia ne așteaptă” este o lectură pe care orice om ar trebui să o aibă, după părerea mea, nu doar datorită poveștii, care este minunată, ci și datorită sentimentului pe care îl ai după: unul care te determină să te gândești dacă ai întâlnit persoana potrivită sau nu. 🙂

Mulțumesc editurii IBU pentru șansa de a citi această carte, alături de alte cărți minunate! 

lve

Anunțuri

Un gând despre „Veșnicia ne așteaptă?

Comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s