Titlu: Sub aceeași stea

Titlu original: The fault in our stars

Autor: John Green

Editura: TREI

Nr. pagini: 303

An apariție (RO): 2013

rec

Ce poți face atunci când soarta nu îți oferă o șansă, ci o neșansă? Poți fugi de propriul destin, te poți ascunde de acțiunile acestuia? Răspunsul este, bineînțeles, nu, așa că rămâi cu două  variante: fie termini întreaga suferință voluntar prin diferite moduri, fie lupți contra acestei neșanse oferite de soartă și devii învingător, indiferent de rezultatul luptei.

O permanentă luptă cu soarta a dus și Hazel Grace Lancaster, suferindă de cancer tiroidian și pulmonar în metastază, deși un medicament miraculos i-a prelungit viața. În cadrul unui grup de sprijin inițiat de alte persoane cu aceleași probleme, Hazel îl întâlnește pe Augustus Waters, un tânăr fermecător, care a suferit de cancer osos și un picior i-a fost amputat din acest motiv. Cei doi se îndrăgostesc lent unul de celălalt, pe fundalul unei cărți, „O durere supremă”, scrisă de Peter Van Houten, carte ce are un rol major în desfășurarea acțiunii și deznodământ. Deznodământul va fi surprinzător și sunt sigură că vă va îndemna să meditați asupra întregii vieți, pentru că eu așa am făcut.

Această carte este, cum am spus mai sus, surprinzătoare. Vă va amuza, vă va întrista, vă va rupe inima și totuși o veți iubi. O veți iubi din mai multe motive.

În primul rând: povestea. Este unică, din punct de vedere literar. Câte cărți cu adolescenți bolnavi de cancer care se îndrăgostesc ați citit? Eu niciuna, în afară de asta, dar dacă mai sunt, vă rog să-mi spuneți, chiar vreau să citesc asemenea cărți.

În al doilea rând: înțelesurile ascunse din aceasta. Atât Augustus, cât și Hazel sunt maturi din punct de vedere psihologic, așa că ceea ce spun ei au o anumită tentă filosofică ce conferă cărții un farmec aparte.

„-Ele nu te ucid dacă nu le aprinzi, mi-a spus când mama a ajuns lângă trotuar. Iar eu niciodată n-am aprins vreuna. E o metaforă, înțelegi? Pui lucrul ucigător drept între dinți, dar nu-i dai puterea să-și înfăptuiască omorul.”

„- Mă tem de uitare, a spus el după o clipă. Mă tem de asta așa cum se teme orbul din proverb de întuneric.”

În al treilea rând: umorul. Deși subiectul cărții este unul trist, umorul personajelor, amestecat cu acele fraze filosofice menționate anterior fac din această carte o lectură interesantă.

„Tatăl lui Gus:

– Copiii noștri sunt ciudați.

Tata:

– Frumos spus.”

„- (…) Nu capeți mereu ceea ce-ți dorești.

– Chiar așa? m-a întrebat el. Mereu am crezut că lumea este o fabrică de îndeplinit dorințe.

– Se dovedește că nu e așa, i-am zis.”

În al patrulea rând: personajele. Toate pers0najele sunt frumos conturate, toate au o poveste în spate, poveste ce influențează toate acțiunile îndeplinite de-a lungul poveștii.

În al cincilea rând: filmul. În curând apare filmul, cu Shailene Woodley, Ansel Egort, Willem Dafoe și îi are în soundtrack pe Birdy, Ed Sheeran, Charli XCX și mulți alții. Abia aștept. ^_^

În final, pot spune că această carte a fost minunată. O lectură aproape perfectă. Am citit-o în câteva ore, pe tren, și totuși am reușit să-i prind toate înțelesurile ascunse printre rândurile scrise cu atâta migală de John Green. V-o recomand cu cea mai mare căldură, asta dacă nu ați citit-o. O zi bună! 🙂

 

lve

 

Anunțuri

Un gând despre „Recenzie „Sub aceeași stea” de John Green

Comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s