„Numele meu este Dominic. Până nu demult , am fost și eu un adolescent normal. Mergeam la școală în fiecare zi, aveam o prietenă de care m-am despărțit și ieșeam aproape zilnic în oraș. Totul s-a schimbat într-o seară… Credeam că va fi încă una din acele nopți pierdute în club. Nici nu mă gândeam cât de mult mă înșelam. Când m-am trezit a doua zi, nu mai aveam nicio amintire legată de noaptea precedentă. La școală am aflat de la prietenul meu cel mai bun, Andrei, că una dintre colegele noastre a dispărut. Amalia era fosta mea și am petrecut cu ea în club. Frânturi din amintiri au apărut atunci în fața ochilor mei. Am văzut-o pe Amalia plecând cu un tip misterios, înalt, palid la față și cu ochi negri. Șirul de amintiri bizare a continuat cu imaginea unui câine negru care mă urmărea și m-a atacat. Apoi, după ce am fost la un concert de-al vărului meu împreună cu Ema, fata pe care o plăceam, am făcut o descoperire macabră… Viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Restul amintirilor mi s-au arătat sub forma unui vis. Am văzut o femeie cu pielea albă care m-a mușcat de gât și m-a lăsat să mor. Trei fete m-au ajutat atunci. Toate indiciile arătau către Ema, iar ea era plecată din oraș. Atât eu, cât și Andrei aproape că am fost omorâți de un câine negru aidoma celui pe care l-am văzut când am plecat din club. Am uitat să pomenesc lucrurile ciudate care se întâmplau cu mine: auzul și mirosul erau la un cu totul alt nivel față de obicei, iar temperaturile negative nu reprezentau nicio problemă. După ce am pus câinele pe fugă, am căutat-o pe Ema. Iar căutările noastre ne-au dus spre un sat uitat de lume, unde urma să aflăm adevărul despre lumea în care trăiam. Fantomele, vrăjitoarele, magia… Toate aceste lucruri erau cât se poate de reale. Și eu mă schimbam. Deveneam un cetățean cu acte în regulă a lumii supranaturale. Cel mai înfiorător lucru nu era transformarea prin care treceam, ci dușmanii noi pe care mi i-am făcut. Eram prins într-o cursă contra cronometru în care premiul cel mare îl reprezenta chiar viața mea. Dacă am scris aceste rânduri nu înseamnă neapărat că sunt în viață…”

Cum sună? Sincer, mie îmi place. Am văzut acest fragment pe blogul http://justfantasybooksadis.blogspot.ro/ şi am zis: „de ce să nu-l ajut pe acest autor dacă are nevoie şi chiar pot?”, aşa că… iată!

Răzvan este un proaspăt autor şi caută o editură românească care să-i publice cartea din care s-a şi extras fragmentul acesta de mai sus. Eu zic să-l ajutăm să găsească o editură şi să avem o carte întreagă 😀

lve

Anunțuri

Comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s