Titlu: Apă pentru elefanţi

Titlu original : Water for elephants

Autor: Sara Gruen

Nr. pagini360

An apariţie (RO) : 2011

EdituraHUMANITAS

Descriere carte: Primul rând: „Am nouăzeci de ani. Sau nouăzeci şi trei. Ori una, ori alta”. Ultimul rând: „Pentru moşneagul ăsta, circul e casa lui”. Între cele două rânduri se desfăşoară povestea fascinantă a tânărului Jacob Jankowski, care în anii ’30 îşi face ucenicia vieţii într-unul dintre cele mai vestite circuri americane. Angajat să aibă grijă de animale, Jacob va descoperi sub marea cupolă un univers cu personaje bizare şi fascinante, dar cu reguli rigide ca ale unei caste. Însă va afla deopotrivă că circul nu înseamnă numai strălucire şi culoare, paiete şi magie, râsete şi ropote de aplauze, ci şi animale maltratate, artişti în mizerie încercand să uite sordidul cotidian cu ajutorul alcoolului de contrabandă, violenţă şi prostituţie, suferinţă şi tragedii, incertitudini şi spaime. Pe acest fundal se perindă o galerie întreagă de figuri memorabile: Unchiul Al, directorul fără scrupule al circului; Kinko, clovnul pitic cu un zâmbet exagerat pictat pe chipul trist; „ciudaţii“ cu trupuri contorsionate de suferinţă; imprevizibilul şi crudul August Rosenbluth, dresorul de animale care cade victimă celor pe care i-a chinuit; Marlena, frumoasa lui soţie, dresoarea de cai, de care Jacob se îndrăgosteşte năprasnic şi alături de care trăieşte o pătimaşă poveste de iubire; Rosie, elefăntiţa cu personalitate şi cu un secret care-i pune viaţa în primejdie. Fotografii alb-negru însoţesc textul – instantanee surprinse la circurile americane de la începutul secolului XX, imortalizând o lume unde minunile sunt iscate cu o lovitură de baghetă, se spulberă odată cu ultimul acord al orchestrei, dar îţi lasă amintiri de-o viaţă.

rec

*SPOILER ALERT!*

Azi m-am încumetat, într-un final, şi am terminat această carte. Am încercat să o citesc de vreo două ori, dar de fiecare dată am abandonat-o, pe motiv că am alte cărţi mai bune. Azi, am început să regret această decizie.Regret că nu am citit-o mai înainte, deoarece este o carte palpitantă, romantică, într-un fel, şi te ţine cu sufletul la gură până la final. Într-un cuvânt: grozavă!

Sinceră să fiu, prima oară am văzut filmul, deoarece îl avea pe Robert Pattinson în el,dar cartea nu se compară cu filmul. Nu spun că filmul nu e bun, dar cartea e fantastică,chiar dacă nu este un roman din genul fantastic, distopic etc.

Tema romanului este una neobişnuită, şi anume viaţa într-un circ al anilor ’30, timp în care Marea Criză era în floare, raziile aeriene erau şi ele în toi, iar tu eşti în pielea lui Jacob Jankovski, student în anul terminal, care în urma unui accident de maşină îşi pierde părinţii,casa,banii,tot. Descurajat,el se urcă într-un tren la întâmplare, dar soarta l-a ajutat să urce în trenul circului Fraţilor Benzini – Cel Mai Senzaţional Spectacol de pe Pământ. Acolo ajunge să fie veterinarul circului, dar acolo ajunge să-i placă soţia directorului de menaj, August Rosenblunth, care este vedeta spectacolului cu cai.

Tot soarta face ca unul dintre caii principali,Silver Star, să se îmbolnăvească şi să trebuiască să moară,ca mai apoi el să fie înlocuit de… un elefant. Sau mai degrabă o elefănţică. Această elefănţică, pe nume Rosie, îi face pe Marlena şi Jacob să se îndrăgostească, cauzând astfel tot felul de evenimente.

Ceea ce îmi place mult la carte este felul în care a fost scrisă: unele capitole sunt scrise din perspectiva unui Jacob Jankovski de „90 sau 93 de ani”,iar altele din perspectiva unui Jacob Jankovski de 23 de ani.

Cartea, în mare parte, se bazează, bineînţeles, pe Jacob, dar şi pe Marlena şi August, cât şi pe Rosie. Acest roman demonstrează că, deşi circul pare un loc plin de fericire şi râsete, în culise, răul poate veni de nicăieri şi te poate lua prin surprindere.

Din toate personajele, probabil cel mai mult mi-a plăcut Rosie. Nu neapărat pentru că e animal (iar eu iubesc animalele :D) , ci pentru că are o personalitate, dacă o pot numi aşa, puternică. Ea e cea care îl ucide pe August. Deşi se preface proastă (chiar aşa au numit-o în carte) , ea este de fapt un animal foarte deştept, iar în carte se demonstează că memoria elefanţilor este de neclintit: ea şi-a amintit foarte clar atunci când August a bătut-o pentru că numărul de circ nu-i ieşea.

De asemenea, şi deznodământul mi-a plăcut enorm: cine ar spune că bătrânul zgrimţuros Jacob Jankovski ar pleca cu un circ, la cei „90 sau 93 de ani” ai săi? Nu sunt sigură, dar cred că am lăcrimat un pic la partea asta. 😀

În concluzie, cartea mi s-a părut superbă, deci v-o recomand cu căldură, deoarece este o carte uşoară, deşi este totodată şi cam vulgară. O săptămână bună!

lve

Anunțuri

Un gând despre „Recenzie „Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen

Comentează!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s